Cele patru decenii în Uniunea Europeană (UE) au permis ca dimensiunea economiei spaniole să crească de zece ori datorită fondurilor de coeziune, pieței fără frontiere și monedei comune, dar există în continuare probleme structurale care nu au fost rezolvate, informează EFE.
Pe 12 iunie 1985, când a fost semnat tratatul de aderare la fosta Comunitate Economică Europeană (CEE), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1986, Spania se afla în mijlocul reconversiei industriale pentru a lăsa în urmă lunga criză din anii 1970.
Spania era o țară săracă, necompetitivă, cu un cadru instituțional slab și constrângeri economice majore; serviciile publice erau insuficiente; șomajul era ridicat; iar salariul minim este foarte mic, a explicat directorul centrului de reflexie Funcas, Raymond Torres.
În timp ce produsul intern brut (PIB) era echivalentul a 169,49 miliarde de euro la acea vreme, în 2024 acesta s-a închis la 1.590 miliarde de euro, conform datelor Institutului Național de Statistică (INE).
Salariul minim era de 223,40 euro pe lună în 1985, astăzi este de 1.184 euro, de cinci ori mai mult, iar pensia medie era de aproximativ 150 euro, o sumă care a crescut de zece ori. În această perioadă, IPC (indicele prețurilor de consum) a crescut cu 257%, ceea ce înseamnă că prețurile aproape s-au cvadruplat.
Aderarea la CEE a marcat ”un punct de cotitură”, își amintește Torres, deoarece Spania a atras fluxuri mari de investiții străine directe, în principal din țări precum Germania, Franța și Regatul Unit, iar comerțul exterior a trecut de la o pondere de 16% în PIB, la 28%, în doar 10 ani.
Exporturile de la acea vreme abia atingeau 30,6 miliarde de euro, în timp ce în 2024 ar ajunge la 384,465 miliarde de euro.
Aderarea la CEE a transformat și capitalul fizic al țării, drumurile, aeroporturile și alte infrastructuri fiind finanțate cu fonduri structurale europene, potrivit lui Ignacio Molina, cercetător la Institutul Regal Elcano.
Cu toate acestea, Raymond Torres consideră că în Spania accentul s-a pus pe cifrele mari, dar piața muncii a fost neglijată, un domeniu în care, în ciuda îmbunătățirilor, instabilitatea și precaritatea persistă. Supravegherea sistemului financiar a fost, de asemenea, neglijată, ceea ce a dus la ”o bulă care a crescut de la începutul anului 2000 cu consecințe foarte grave”, cum ar fi criza din 2008.
La acea vreme, lipsa diversificării economiei, când construcțiile erau ”singurul motor de creștere”, a însemnat că nu existau sectoare pregătite să preia controlul atunci când criza s-a prăbușit. Această situație s-a îmbunătățit ulterior, odată cu impulsul oferit de sectoare precum energia regenerabilă și serviciile non-turistice.
Ignacio Molina este de acord cu ideea că ”Spania are un model de producție slab, dependent de sectoare cu valoare adăugată scăzută”, pe lângă întreprinderile mici, o combinație care împiedică creșterea productivității, un factor cheie pentru creșterea pe termen lung.
De asemenea, se așteaptă încă eliminarea decalajului de remunerare între sexe și a prezenței reduse a femeilor în funcții de conducere, subliniază Torres, după integrarea completă a femeilor pe piața muncii în ultimii ani, aceasta crescând de la 29% din populația ocupată, până la 47% în prezent. AGERPRES/(AS-redactor: Constantin Balaban, editor: Mariana Nica, editor online: Gabriela Badea)
Sursa articolului:https://agerpres.ro/economic-extern/2025/06/10/pib-ul-spaniei-este-de-zece-ori-mai-mare-gratie-aderarii-la-ue–1458175
Romanian 
English 